Servicii
- Profilaxia Dentara
- Stomatologie Pediatrica
- Protetica dentara
- Estetica dentara
- Endodontie
- Chirurgie orala
- Parodontologia
- Implant dentar
- Ortodontie
Este cea mai simplă și ieftină metodă de tratament. Profilaxia constă dintr-un set de proceduri care au ca scop prevenirea apariției cariei dentare și a bolii parodontale. Mai mult, profilaxia previne și evolutia acestor afecțiuni odată ce ele au aparut.
Asadar, profilaxia dentara are 2 roluri:
– prevenirea apariției cariei dentare și a bolii parodontale
– prevenirea evoluției cariei dentare și a bolii parodontale și a apariției complicațiilor
Principalele metode de profilaxie:
Igiena orală este cea mai importantă metodă de profilaxie. Placa dentară se acumulează pe suprafața dinților după fiecare masă. Dacă nu este îndepartată prin periaj activ, aceasta se va calcifica transformandu-se în tartru dentar.
Mai mult, dacă alimentele bogate în carbohidrați sunt lăsate prea mult în contact cu dinții, va crește și cantitatea de placă dentară.
Principalul obiectiv al igienei orale este îndepărtarea plăcii dentare de pe suprafața dinților și prevenirea depunerii acesteia. O igienă orală corectă presupune un periaj dentar regulat și corect (minim de 2 ori pe zi), folosirea aței dentare și a apelor de gură.
Controale periodice regulate
Controalele periodice sunt foarte importante pentru menținerea sănătății orale. Multe afecțiuni orale evoluează fără dureri mai ales în fazele inițiale; așadar, pacienții nu sunt constienți de apariția lor până în momentul în care au progresat deja semnificativ. În timpul controlului periodic, medicul stomatolog poate depista carii incipiente de care pacientul nu este încă alertat sau poate descoperi semne inițiale ale unei îmbolnăviri gingivale.
De asemenea, anumite lucrări dentare sau restaurări existente pot avea nevoie de reparații sau recondiționări. Medicul va face și o evaluare a stării de sănătate a țesuturilor orale. Ca regulă generală, cu cât o afecțiune este descoperită mai precoce, cu atât este mai ușor de tratat. Controalele periodice ar trebui efectuate cel putin de 2 ori pe an si chiar mai des daca situatia clinica o cere.
Detartrajul
Detartrajul reprezintă procesul de îndepartare a tartrului și plăcii dentare folosind instrumente de mână sau aparate specifice de detartraj sonice sau ultrasonice. Placa dentară este principalul factor cauzator al gingivitei și cariei dentare, iar tartrul este o formă de placă dentară calcificată de asemenea nocivă pentru gingie și structurile dentare. Scopul detartrajului este îndepărtarea tartrului și a plăcii dentare. Este important să se îndepărteze atât tartrul supragingival cât și cel subgingival. Aparatele de detartraj ultrasonice asigură o curățare foarte eficientă a tartrului și plăcii dentare.
Periajul profesional
Periajul profesional are ca scop îndepărtarea plcii dentare ce a mai rămas după detartraj precum și a diverselor pete sau colorații de pe suprafața dinților. Periajul profesional este realizat de medicul dentist cu ajutorul instrumentelor mecanice. Pasta cu care se execută periajul profesional are un conținut bogat în fluor, fiind aplicată pe suprafața dinților cu ajutorul unor cupe din cauciuc atașate la micromotor. Este bine să se apeleze la periajul profesional macar de 2 ori pe an (de obicei în timpul controalelor periodice). Periajul profesional este foarte eficientă în îndepărtarea plăcii dar
trebuie însoțit de o igienă oral regulată.
Sigilarea șanțurilor și fosetelor
Aceasta metodă preîntâmpină stagnarea microbilor și a plăcii dentare în șanțurile și fosetele molarilor și premolarilor prevenind astfel apariția cariilor la acest nivel. Șanțurile și fosetele sunt un loc predilect în care placa se poate forma și acumula deoarece sunt dificil de igienizat. Sigilarea presupune aplicarea unor materiale compozite fluide în interiorul șanțurilor și fosetelor care după întărire vor „închide” aceste spații. Sigilarea se execută pe molarii și premolarii definitivi ai copiilor imediat dupa ce aceștia au erupt. Vă reamintim, molarii 1 definitivi erup la 6 ani, molarii 2 definitivi erup la 12 ani, molarii 3 (sau de minte) după 18 ani iar premolarii definitivi între 10 și 12 ani.
Și adulții pot beneficia de sigilare dacă aceasta nu s-a realizat înainte. Materialele de sigilare se uzează în câțiva ani; în consecință, este nevoie de o monitorizare constantă pentru a le putea înlocui dacă este cazul.
Depistarea și tratarea cariilor incipiente
Este o metoda eficientă de profilaxie deoarece previne evoluția cariilor și apariția complicațiilor. Cariile mici sunt mai ușor și mai ieftin de tratat. Odată ce apar complicațiile datorate evoluției cariilor, tratamentul este atât mai complicat cât și mult mai scump. Schimbări de dietă
Alimentele bogate în carbohidrati (sau zaharuri) sunt o sursă foarte bună de consum pentru
bacteriile din placa dentara. Frecvența consumului de zaharuri este mult mai importantă decat cantitatea totală consumată. Așadar, este indicat să se reducă consumul de dulciuri între mese deoarece acestea creează o rezervă nutritivă continuă pentru bacteriile din cavitatea bucală.
În plus, o dietă săracă în calciu crește șansele apariției bolii parodontale și a tulburărilor articulare.
Fluorul și fluorizarea
Fluorul este un mineral care ajută la întărirea smalțului, pe care îl face mai rezistent la acțiunea cariilor. Metodele de fluorizare sunt extrem de variate. Există un mare număr de articole care discută beneficiile sau riscurile administrării fluorului.
Pedodonţia este o ramură a stomatologiei, care se ocupă cu: studiul patologiei odontale (caria simplă, caria complicată, traumatisme,distrofii), parodontale şi a mucoasei orale la copii şi adolescenţi precum şi cu tratamentul preveniv şi curativ al acestor îmbolnăviri.
Erupția dentară reprezintă totalitatea mişcărilor efectuate de viitorul dinte din poziţia sa de formare intraosoasa până ajunge în planul de ocluzie devenind dinte funcţional şi este un proces fiziologic, de lungă durată, complex, determinat genetic. Procesul erupţiei şi dezvoltării ocluziei durează 13-15 ani (excluzând molarii de minte).
Când erup dinții temporari?Incisivul central inferior la 6 luni |
Când erup dinții permanenţi?Molarul 1 la 6-7 ani |
Profilaxia
Un rol foarte important în profilaxie este comunicarea cu părinții. Aceștia trebuie să fie atenți la erupția dinților și la eventualele tipuri de carii incipiente, cum sunt cele de biberon. Alimentația este iarăși un subiect foarte sensibil la copii, o concentrație mare de zahăr în mâncare dăunează dezvoltării armonioase a dinților, plus atacarea smalțului în dezvoltare. Igiena dentară trebuie să înceapă o dată cu apariția primilor dinți temporari, iar în acest sens puteți să vă lăsați sfătuiți de către un medic stomatolog cu măsurile de igienă corespunzătoare.
Sigilarea dinților temporari și definitivi
În timpul erupției dinților definitivi, se apelează la măsuri de prevenire a apariției carieri dentare pe suprafața dinților, în șanțuri, fosete și la colet în special la molari. Cu apariția la 6 ani a dinților definitivi, o dată cu creșterea maxilalelor, apar primii molari permanenți, care nu sunt în întregime mineralizați, acest proces se prelungește posteruptiv. Aceștia pot fi ușor afectați de procesul carios. Un factor important este alimentația copilului, precum și igiena individuală. Astfel educarea copiilor de la vârste fragede este foarte importantă, în special în dezvoltarea armonioasă a arcadelor dentare și maxilare.
Prin intervenții de protetică dentară se restabilește integritatea dentară afectată de leziuni sau degradare, folosind lucrarea protetică – proteza dentară – fixă sau mobilă, individualizată pacientului, fațetele dentare, coroanele dentare, incrustațiile, punțile dentare și lucrările complexe protetice pe implanturi.
Protetica dentară nu inseamnă doar estetică. Este, de asemenea, necesară o reconstrucție funcțională, ceea ce înseamnă că trebuie ținut seama de fonație (producerea sunetelor), masticație (mestecarea alimentelor) și ocluzia dentară pentru a evita bruxismul (scrâșnirea dinților). Medicul dentist sau specialistul care execută o lucrare protetică trebuie să vizualizeze rezultatul final și să fie capabil să-l reproducă
Zirconiul, ceramica presată (disilicat de litiu) sau ceramica feldspatică sunt câteva exemple de materiale noi cu ajutorul cărora, folosind protocolul corect, reușim să obținem construcții durabile și cât mai apropiate de natural.
Cele mai frecvente tratamente protetice:
• Lucrări protetice (coroane dentare, punți dentare) din materiale nobile, seminobile, ceramica dentară
• Proteze mobile sau mobilizabile
• Proteze scheletate clasice sau cu sisteme speciale
• Fațetări ceramice sau compozite
• Lucrări pe implante
• Tratament de echilibrare ocluzală
• Incrustații din materiale nobile sau ceramică
Folosim materiale de cea mai bună calitate și colaborăm cu tehnicieni foarte bine pregatiți, de aceea vă oferim lucrări personalizate, nu numai remarcabile din punct de vedere estetic, dar și funcțional.
Executăm:
– fațete ceramice sau din compozit;
– coroane pe implant;
– coroane și punti din porțelan pe suport metalic;
– coroane și punți din portelan pe suport de zirconiu;
– lucrări din porțelan fără suport metalic;
– proteze acrilice și elastice, totale și parțiale
– proteze pe implanturi;
– proteze scheletate cu sisteme speciale.
Endodonția, cunoscută și sub numele de tratament de canal, implică îndepărtarea țesutului pulpar afectat sau infectat, curățarea, dezinfectarea și apoi umplerea și sigilarea spațiului canalului radicular. Acest proces permite salvarea dintelui care altfel ar putea fi extras.
De ce este important tratamentul endodontic în cazul celor mici?
Chirurgie dentară
Cea mai frecventă intervenție chirurgicală care se practică în stomatologie este extracția dentară. Exodonția este o intervenție de necesitate și constă în îndepărtarea unui dinte care provoacă sau întreține procese locale, regionale sau generale ce nu pot fi lichidate prin tratamente conservatoare.
Tipuri de extracții dentare:
Extracția dentară atraumatică (alveoloplastică)
Atunci când un dinte trebuie extras, se recomandă ca dimensiunea naturală a osului în care dintele era implantat să fie păstrată. Dacă un astfel de tratament nu este aplicat dupa extracție, apare resorbția osoasă, iar inserarea unui implant dentar în locul dintelui extras devine mai scumpă, anevoioasă, invazivă și necesită mai mult timp.
Extracții de molar de minte inclus sau semiinclus:
Molarii de minte sunt, în mod normal, ultimii dinți care erup. Dacă sunt sănătoși și funcționali, aceștia pot fi utili. Totuși există câteva motive care fac obligatorie extracția lor. Se întâmplă ca molarii de minte să fie sănătoși, și totuși extracția lor să fie necesară din motive ortodontice.
În unele cazuri, molarii de minte pot crește anormal din cauza lipsei de spațiu și erup numai parțial, fiind complet nealiniați. Ca urmare, molarii de minte provoacă o serie de complicații la nivelul gingiei: edeme, dureri și abcese. Presiunea exercitată asupra celorlalți dinți și asupra țesutului osos vă poate afecta dantura definitiv, chiar dacă dinții sunt sănătoși. Uneori, molarii crescuți defectuos pot duce la formarea chisturilor și, în cazurile nefericite, la tumori ce ar putea distruge întregul maxilar.
Rezecția apicală:
Rezecția apicală este o intervenție chirurgicală endodontică prin care se îndepărtează apexul – vârful rădăcinii dintelui, precum și țesuturile înconjurătoare, în cazul în care acestea sunt infectate. Rezecția apicală este indicată doar dupa eșuarea tratamentului și retratamentului endodontic nechirurgical. Accesul la nivelul apexului se realizează îndepărtând țesutul gingival și pătrunzând la locul infecției direct prin os. Rezecția apicală se efectuează sub microscop și se încheie cu obturația de canal retrogradă.
Sinus lifting
Sinus lifting este o procedură chirurgicală aditivă care permite inserarea de os artificial sau natural prin ridicarea membranei sinusale.
Elevarea membranei sinusale se realizează prin două proceduri:
Sinus lifting intern
Elevarea membranei sinusale se realizează în aceeași ședință cu inserarea implantului. Această intervenție se realizeză când cantitatea de os alveolar este relativ suficientă și este necesară o adiție osoasă de 1-2 mm. Este o manoperă extrem de delicată ce presupune o dexteritate ridicată a chirurgului și experiența. Cu ajutorul unui instrument se apasă ușor membrana sinusală până când are loc ridicarea acesteia, apoi se introduce materialul de adiție (substituent de os) în spațiul creat și la final se inseră implantul dentar.
Sinus lifting extern
Se recomandă în cazuri de resorbție osoasă masivă, atunci când este necesară înlocuirea unui număr mai mare de dinți. Materialul de substituție osoasă este inserat printr-o fereastră laterală realizată în sinusul maxilar și este protejat cu ajutorul unei membrane resorbabile de colagen. Aceste materiale biocompatibile aderă de osul existent și se transformă în os după o perioadă de câteva luni (6-8 luni). După trecerea acestui interval de timp se va realiza inserarea implanturilor în osul nou creat. Există posibilitatea ca implanturile să fie inserate în aceeași sedință de sinus lift extern numai cu condiția ca implantul să prezinte o stabilitate primară suficientă.
Parodontologia
Este ramura medicinei dentare ce se ocupă cu profilaxia, diagnosticul și tratamentul afecțiunilor parodonțiului marginal, reprezentat de gingie, ligament parodontal și os alveolar, în contextual afecțiunilor oro-dentare și sistemice.
Ce este boala parodontală?
Boala parodontală sau “parodontoza” este o afecțiune cronică de tip inflamator ce se manifestă
la nivelul țesuturilor de susținere a dintelui pe arcadă și poate duce la pierderea dinților prin distrugerea țesutului moale și a osului alveolar. În trecut se utiliza termenul de parodontoză însă acesta a fost înlocuit cu conceptul de boală parodontală sau parodontită marginală.
Boala parodontală netratată are o evoluție marcată de perioade de liniște, alternând cu perioade
de activitate, formele cu progresie rapidă putând duce la pierderea dinților atât la pacienții tineri cât și la cei în vârstă.
Cauzele bolii parodontale
Factorul causal este reprezentat de placa bacteriană. Placa bacteriană poate fi observată ca un
depozit alb gălbui pe suprafața dinților, în special în zona de colet (îmbinarea dintelui cu gingia), pe fața vestibulară sau orală a dinților.
Factorii favorizanți ai bolii parodontale:
– Igiena deficitară a cavității orale
– Tartrul dentar, este rezultatul mineralizării plăcii bacteriene, aderent de suprafața dentară, lucrări
protetice, aparate ortodontice, obturații dentare (plombe), care se mărește în volum progresiv
cauzând leziuni gingivale, ulcerații și soluții de continuitate pentru penetrarea bacteriană în
țesuturi
– Cariile dentare, determină din cauza durerilor la contactul cu alimentele o masticație unilaterală
și superficială. În această situație autocurațirea și chiar curațirea artificială nu mai acționează în
sensul îndepărtării plăcii bacteriene cauzând inflamație gingivală
– Fumatul – depunerile de nicotină favorizeaza depunerea de placă bacteriană pe suprafețele
dentare și radiculare
– Trauma ocluzală determinată de solicitări supraliminare nefiziologice ca intensitate, durată,
frecvență, directive și care se manifestă prin suferință parodontală (bruxism)
– Edentația (lipsa dinților)
– Anomaliile dento-maxilare reprezintă un factor de risc prin retenția resturilor alimentare și a plăcii
bacteriene și dificultatea de îndepărtare prin autocurățire și curățire artificială
– Obiceiurile vicioase: respirația orală, periaj traumatic
– Bolile sistemice și factorul genetic
Manifestările bolii parodontale
In stadiile incipiente, boala parodontală se manifestă prin:
– Sângerări gingivale la periaj
– Inflamație gingivală
– Modificări de culoare și textură a gingiei.
În evoluția bolii apar durerea, retracția gingivală cu vizibilitatea rădăcinilor dentare dezgolite, urmată de hipersensibilitate și carii radiculare, pungi parodontale de diferite adâncimi, mobilitate dentară care poate duce la pierderea dinților.
Tratamentul bolii parodontale
Tratamentul bolii parodontale este unul complex și urmărește încetinirea evoluției bolii. În funcție
de gradul afectării parodontale există mai multe moduri de a trata boala parodontală. În fazele incipiente vom adopta tratamentul nechirurgical prin folosirea procedurilor minim invazive:
– detartrajul, eliminarea tartrului supragingival și subgingival și a microrganismelor(bacteriilor) de
pe suprafața dintelui și de sub gingie
– surfasajul radicular
– folosirea de substanțe antibiotice și antiseptice sub forma de geluri, apă de gură și paste de dinți
adecvate, în special cele care au un conținut crescut de clorhexidină
În formele severe tratamentul nechirurgical și buna igienă orală nu mai sunt suficiente de aceea se
va recurge la tratamentul chirurgical:
– chiuretajul subgingival
– operația cu lambou
– grefă de os
– regenerare tisulară ghidată
Pentru reușita tratamentului parodontal, cooperarea pacientului este esențială. Acesta trebuie să
înțeleagă necesitatea vizitelor regulate la medicul stomatolog (cel puțin o dată la 6 luni) pentru detartraj și surfasaj gingival. Pacientul va fi instruit pentru menținerea igienei orale corecte, periaj dentar de 2 ori pe zi, folosirea zilnică a aței dentare, utilizarea apei de gură, folosirea unei periuțe adecvate recomandată de medicul parodontolog și schimbarea acesteia la 3 luni, folosirea dușului bucal care favorizează masajul gingival precum și indepărtarea plăcii bacteriene.
Implantul dentar
Istoria ne invață faptul că oamenii au avut tendința de a găsi un înlocuitor dintelui lipsă prin metoda transplantării și chiar a unor tehnici de implantare. Începutul implantelor dentare are loc la egipteni, etrusci și grecii antici. Civilizațiile acestea au încercat o serie de materiale cu care să facă implantarea, cum ar fi os, jad și metal. În era moderna, Implantul Dentar a devenit singura sursă de a înlocui un dinte extras cu unul artificial care să funcționeze în armonie cu biocompabilitatea osoasă a pacientului.
Ce sunt implanturile dentare?
Implanturile dentare sunt pivoți/șuruburi din titan sau alte materiale, care sunt inserate în osul pacientului, fie cel maxilar, fie cel mandibular. Aceste ancore metalice actioneză ca înlocuitori ai rădăcinei dintelui. Doctorul inseră chirurgical implantul în os, obține o legatură între os și titan, făcând astfel o fundație stabilă pentru viitorul dinte artificial. Se aplică apoi capele de vindecare pentru gingie și implant. Acesta ajută la păstrarea stucturii faciale, prevenind astfel posibilele rectracții osoase și gingivale, care apar în mod normal postoperator.
Procedura chirurgicală
Pentru majoritatea pacienților, plasarea implanturilor dentare implică două proceduri chirurgicale, implanturile sunt fixate în osul maxilar, unde aderă timp de 2-9 luni în funcție de caz, în acest timp și gingia se regenerează. Pacientul poate purta o lucrare dentară temporară și se recomandă mese de consistență moale pentru a nu suprasolicita țesuturile.
Tipuri de implanturi dentare
Există numeroase tipuri de implanturi dentare, fiecare dintre ele fiind proiectate în funcție de nevoile pacienților. După o evaluare completă, medicul implantolog va recomanda tipurile de implanturi dentare pentru fiecare caz, ținând cont de scopul procedurii și de starea țesuturilor parondontale a fiecarui pacient.
În cea de-a doua fază, medicul dentist va face o mică incizie în țesutul gingival pentru a expune și „conecta” cu bontul protetic pe care va sta viitoarea lucrare dentara. După ce s-au vindecat gingiile, implantul este gata pentru restaurarea finală: o coroana, o punte sau o proteză.
ȘEDINȚELE PENTRU IMPLANT
Ce se va întampla la fiecare programare?
Etapa de plasare a implantului în os (intervenția chirurgicală propriu-zisă) este cea mai scurtă dintre ședințe (30-120 minute în funcție de numărul implantelor) și nu presupune o solicitare deosebită din partea dumneavoastra. Etapele întregului tratament sunt următoarele:
Ședința 1: Consultația inițială
Aceasta are ca scop examinarea clinică a situației din cavitatea orală și analiza imagistică pentru a evalua dacă există os suficient pentru a asigura stabilitatea unui implant dentar. Dacă medicul implantolog decide că implantul se poate realiza, veți stabili împreună data următoarei programări pentru efectuarea intervenției chirurgicale de inserare a implantului.
Ședința 2: Plasarea implantului în os
Medicul implantolog va realiza anestezia zonei și va introduce implantul în os după care acesta va fi acoperit de gingie (vezi radiografia panoramică de mai jos).
Ședința 3: Controlul post-operator
După 10 zile de la intervenție, se îndepărteaza firele de sutură care au ajutat la vindecarea gingiei. Așadar, implantul de titan nu va fi vizibil timp de 4-6 luni, interval necesar pentru integrarea lui în os și vindecare.
Ședința 4: Descoperirea implantului
După perioada de vindecare de 4-6 luni, peste implant se va monta un „șurub de vindecare” pentru a asigura loc în gingie coroanei de ceramică. Aceasta nu este o manoperă de durată, aproximativ 10-14 zile.
Ședința 5: Realizarea coroanei dentare din ceramică
În această etapă, peste implant se va pune „bontul” care va susține coroana dentară din ceramică. Acestui bont i se va lua o amprentă care va servi la realizarea coroanei dentare în laborator.
Ședința 6: Cimentarea coroanei dentare
În această ședință se va stabilii și periodicitatea vizitelor necesare pentru o bună mentenanță.
Ședința 7: Verificarea lucrării
Medicul care a finalizat lucrarea protetica, decide o consultatie ulterioara in intervalul 1-3 luni, obligatorie pentru pacient.
Întrebări frecvente
- De ce ar trebui să optez pentru un implant dentar?
- O investiție de viitor în calitatea vieții dvs.
- Vă poate scuti de alte cheltuieli cu dinții pe viitor.
- Păstrează intacți dinții vecini celui lipsă.
- Stimulează funcțional osul, care nu se mai resoarbe.
- Ce se întâmplă dacă unul sau mai mulți dinți lipsesc și nu doresc implant?
- Efectele negative ale lipsei unui dinte sunt întâlnite și conduc în timp atât la deteriorarea dinților vecini, dar și efecte la distanță:
- Osul se resoarbe (se atrofiază).
- Dinții vecini se înclină spre spațiul rămas liber.
- Dinții antagoniști coboară.
- Crește riscul de apariție a cariilor.
- Crește riscul de apariție a bolii parodontale.
- Produce dureri ale articulației temporo-mandibulare.
Există alternative la implantul dentar?
Alternativa la implanul dentar este realizarea unei lucrări protetice (punte) ancorată pe dinții vecini
dintelui care lipsește. Pentru aceasta, dinții vecini trebuie șlefuiți pentru a fi acoperiți de coroane dentare.
Orice persoană poate beneficia de implant dentar? DA
– Indiferent de vârstă.
– Dacă starea generală de sănătate este bună.
– Dacă se poate face adiție de os când acesta nu este sufficient.
Ortodontia
Ortodontia este o ramura a medicinei dentare care se ocupa cu indreptarea pozitiei dintilor, reglarea ocluziei (muscaturii) si a rapoartelor dintre cele doua maxilare. Tratamentul cu aparate ortodontice nu se adreseaza doar copiilor, ci si adultilor.
Prin ortodontie sunt corectate asimetriile dintilor printr-un tratament complex realizat si cu ajutorul aparatelor ortodontice fixe sau mobile. Tratamentul afectiunilor ortodontice este necesar atat din motive estetice cat si de sanatate dento-maxilara.
Aparate ortodontice
Aparatul dentar (ortodontic) este dispozitivul medical care produce mișcări controlate ale dinților (cu efect ortodontic), aceștia modificându-și poziția în direcția dorită de către medicul ortodont. La copiii aflați în perioada de creștere, aparatul dentar poate avea și efect ORTOPEDIC, adică poate ghida direcția de creștere a oaselor feței. Aparatul dentar poate fi confecționat din: metal, plastic, ceramică, safir sau combinații ale acestora.
Aparatele metalice fixe fac referire la bracketsii clasici metalici. Acești bracketi sunt confecționați în principal dintr-un aliaj Ni-Ti , oțel sau aliaje de aur. Pacienții care prezintă alergii la unul din aceste metale, nu vor putea purta acest tip de aparat.
Bracketii sunt lipiți de fiecare dinte în parte. Materialul cu care aceștia sunt lipiți de dinți este un adeziv (bonding) special conceput pentru uz ortodontic, iar prin mijlocul lor va trece arcul (un fir din sârmă de Nichel-Titan sau oțel) care va activa întreg ansamblul, impunand forțe dinților pentru a se deplasa în direcția dorită.
Este considerat a fi cea mai buna alegere în cazul tratamentului pentru adolescenți, iar faptul că poate fi personalizat cu elemente colorate (la alegere) îi ajută pe adolescenți să fie „la modă”.
Este totodată o variantă foarte bună și pentru adulți, deoarece:
- tratamentul cu acești bracketi durează mai puțin decât cu alt tip de bracketi (de ex. ceramici), pentru că medicul are un control mai bun al forțelor și al mișcărilor dinților.
Aparatele ceramic fixe sunt constituite din bracketi de ceramică alba, de culoarea dinților. Ele fac parte din categoria aparatelor estetice. La fel ca și la aparatul metalic, fiecare bracket ceramic este lipit pe câte un dinte. Arcul de activare (sârma principală care unește bracketii) este de asemenea estetic, vopsit in alb.
Avantaje și indicații de bracketi ceramici:
- sunt mai puțin vizibili decât cei metalici
- sunt indicați în cazurile cu înghesuiri dentare ușoare sau medii
Aparatele fixe din Safir sunt constituite din bracketi de safir, care este al doilea mineral ca duritate după diamant.
Avantajele bracketilor din safir:
- mai confortabil pentru pacient
- invizibil, mai transparent decât cel din ceramic
- absența colorațiilor pe bracketi