Pedodonţia este o ramură a stomatologiei, care se ocupă cu: studiul patologiei odontale (caria simplă, caria complicată, traumatisme,distrofii), parodontale şi a mucoasei orale la copii şi adolescenţi precum şi cu tratamentul preveniv şi curativ al acestor îmbolnăviri.

Erupția dentară reprezintă totalitatea mişcărilor efectuate de viitorul dinte din poziţia sa de formare intraosoasa până ajunge în planul de ocluzie devenind dinte funcţional şi este un proces fiziologic, de lungă durată, complex, determinat genetic. Procesul erupţiei şi dezvoltării ocluziei durează 13-15 ani (excluzând molarii de minte).

Profilaxia

Un rol foarte important în profilaxie este comunicarea cu părinții. Aceștia trebuie să fie atenți la erupția dinților și la eventualele tipuri de carii incipiente, cum sunt cele de biberon. Alimentația este iarăși un subiect foarte sensibil la copii, o concentrație mare de zahăr în mâncare dăunează dezvoltării armonioase a dinților, plus atacarea smalțului în dezvoltare. Igiena dentară trebuie să înceapă o dată cu apariția primilor dinți temporari, iar în acest sens puteți să vă lăsați sfătuiți de către un medic stomatolog cu măsurile de igienă corespunzătoare.

Sigilarea dinților temporari și definitivi

În timpul erupției dinților definitivi, se apelează la măsuri de prevenire a apariției carieri dentare pe suprafața dinților, în șanțuri, fosete și la colet în special la molari. Cu apariția la 6 ani a dinților definitivi, o dată cu creșterea maxilalelor, apar primii molari permanenți, care nu sunt în întregime mineralizați, acest proces se prelungește posteruptiv. Aceștia pot fi ușor afectați de procesul carios. Un factor important este alimentația copilului, precum și igiena individuală. Astfel educarea copiilor de la vârste fragede este foarte importantă, în special în dezvoltarea armonioasă a arcadelor dentare și maxilare.

Prin intervenții de protetică dentară se restabilește integritatea dentară afectată de leziuni sau degradare, folosind lucrarea protetică – proteza dentară – fixă sau mobilă, individualizată pacientului, fațetele dentare, coroanele dentare, incrustațiile, punțile dentare și lucrările complexe protetice pe implanturi.
Protetica dentară nu inseamnă doar estetică. Este, de asemenea, necesară o reconstrucție funcțională, ceea ce înseamnă că trebuie ținut seama de fonație (producerea sunetelor), masticație (mestecarea alimentelor) și ocluzia dentară pentru a evita bruxismul (scrâșnirea dinților). Medicul dentist sau specialistul care execută o lucrare protetică trebuie să vizualizeze rezultatul final și să fie capabil să-l reproducă

Zirconiul, ceramica presată (disilicat de litiu) sau ceramica feldspatică sunt câteva exemple de materiale noi cu ajutorul cărora, folosind protocolul corect, reușim să obținem construcții durabile și cât mai apropiate de natural.

Cele mai frecvente tratamente protetice:
• Lucrări protetice (coroane dentare, punți dentare) din materiale nobile, seminobile, ceramica dentară
• Proteze mobile sau mobilizabile
• Proteze scheletate clasice sau cu sisteme speciale
• Fațetări ceramice sau compozite
• Lucrări pe implante
• Tratament de echilibrare ocluzală
• Incrustații din materiale nobile sau ceramică

Folosim materiale de cea mai bună calitate și colaborăm cu tehnicieni foarte bine pregatiți, de aceea vă oferim lucrări personalizate, nu numai remarcabile din punct de vedere estetic, dar și funcțional.

Executăm:

– fațete ceramice sau din compozit;
– coroane pe implant;
– coroane și punti din porțelan pe suport metalic;
– coroane și punți din portelan pe suport de zirconiu;
– lucrări din porțelan fără suport metalic;
– proteze acrilice și elastice, totale și parțiale
– proteze pe implanturi;
– proteze scheletate cu sisteme speciale.

Chirurgie dentară

Cea mai frecventă intervenție chirurgicală care se practică în stomatologie este extracția dentară. Exodonția este o intervenție de necesitate și constă în îndepărtarea unui dinte care provoacă sau întreține procese locale, regionale sau generale ce nu pot fi lichidate prin tratamente conservatoare.

Tipuri de extracții dentare:

Extracția dentară atraumatică (alveoloplastică)

Atunci când un dinte trebuie extras, se recomandă ca dimensiunea naturală a osului în care dintele era implantat să fie păstrată. Dacă un astfel de tratament nu este aplicat dupa extracție, apare resorbția osoasă, iar inserarea unui implant dentar în locul dintelui extras devine mai scumpă, anevoioasă, invazivă și necesită mai mult timp.

Extracții de molar de minte inclus sau semiinclus:

Molarii de minte sunt, în mod normal, ultimii dinți care erup. Dacă sunt sănătoși și funcționali, aceștia pot fi utili. Totuși există câteva motive care fac obligatorie extracția lor. Se întâmplă ca molarii de minte să fie sănătoși, și totuși extracția lor să fie necesară din motive ortodontice.

În unele cazuri, molarii de minte pot crește anormal din cauza lipsei de spațiu și erup numai parțial, fiind complet nealiniați. Ca urmare, molarii de minte provoacă o serie de complicații la nivelul gingiei: edeme, dureri și abcese. Presiunea exercitată asupra celorlalți dinți și asupra țesutului osos vă poate afecta dantura definitiv, chiar dacă dinții sunt sănătoși. Uneori, molarii crescuți defectuos pot duce la formarea chisturilor și, în cazurile nefericite, la tumori ce ar putea distruge întregul maxilar.

Rezecția apicală:

Rezecția apicală este o intervenție chirurgicală endodontică prin care se îndepărtează apexul – vârful rădăcinii dintelui, precum și țesuturile înconjurătoare, în cazul în care acestea sunt infectate. Rezecția apicală este indicată doar dupa eșuarea tratamentului și retratamentului endodontic nechirurgical. Accesul la nivelul apexului se realizează îndepărtând țesutul gingival și pătrunzând la locul infecției direct prin os. Rezecția apicală se efectuează sub microscop și se încheie cu obturația de canal retrogradă.

Sinus lifting

Sinus lifting este o procedură chirurgicală aditivă care permite inserarea de os artificial sau natural prin ridicarea membranei sinusale.

Elevarea membranei sinusale se realizează prin două proceduri:

Sinus lifting intern

Elevarea membranei sinusale se realizează în aceeași ședință cu inserarea implantului. Această intervenție se realizeză când cantitatea de os alveolar este relativ suficientă și este necesară o adiție osoasă de 1-2 mm. Este o manoperă extrem de delicată ce presupune o dexteritate ridicată a chirurgului și experiența. Cu ajutorul unui instrument se apasă ușor membrana sinusală până când are loc ridicarea acesteia, apoi se introduce materialul de adiție (substituent de os) în spațiul creat și la final se inseră implantul dentar.

Sinus lifting extern

Se recomandă în cazuri de resorbție osoasă masivă, atunci când este necesară înlocuirea unui număr mai mare de dinți. Materialul de substituție osoasă este inserat printr-o fereastră laterală realizată în sinusul maxilar și este protejat cu ajutorul unei membrane resorbabile de colagen. Aceste materiale biocompatibile aderă de osul existent și se transformă în os după o perioadă de câteva luni (6-8 luni). După trecerea acestui interval de timp se va realiza inserarea implanturilor în osul nou creat. Există posibilitatea ca implanturile să fie inserate în aceeași sedință de sinus lift extern numai cu condiția ca implantul să prezinte o stabilitate primară suficientă.

Parodontologia

Este ramura medicinei dentare ce se ocupă cu profilaxia, diagnosticul și tratamentul afecțiunilor parodonțiului marginal, reprezentat de gingie, ligament parodontal și os alveolar, în contextual afecțiunilor oro-dentare și sistemice.

Ce este boala parodontală?

Boala parodontală sau “parodontoza” este o afecțiune cronică de tip inflamator ce se manifestă
la nivelul țesuturilor de susținere a dintelui pe arcadă și poate duce la pierderea dinților prin distrugerea țesutului moale și a osului alveolar. În trecut se utiliza termenul de parodontoză însă acesta a fost înlocuit cu conceptul de boală parodontală sau parodontită marginală.

Boala parodontală netratată are o evoluție marcată de perioade de liniște, alternând cu perioade
de activitate, formele cu progresie rapidă putând duce la pierderea dinților atât la pacienții tineri cât și la cei în vârstă.

Cauzele bolii parodontale

Factorul causal este reprezentat de placa bacteriană. Placa bacteriană poate fi observată ca un
depozit alb gălbui pe suprafața dinților, în special în zona de colet (îmbinarea dintelui cu gingia), pe fața vestibulară sau orală a dinților.

Factorii favorizanți ai bolii parodontale:

– Igiena deficitară a cavității orale
– Tartrul dentar, este rezultatul mineralizării plăcii bacteriene, aderent de suprafața dentară, lucrări
protetice, aparate ortodontice, obturații dentare (plombe), care se mărește în volum progresiv
cauzând leziuni gingivale, ulcerații și soluții de continuitate pentru penetrarea bacteriană în
țesuturi
– Cariile dentare, determină din cauza durerilor la contactul cu alimentele o masticație unilaterală
și superficială. În această situație autocurațirea și chiar curațirea artificială nu mai acționează în
sensul îndepărtării plăcii bacteriene cauzând inflamație gingivală
– Fumatul – depunerile de nicotină favorizeaza depunerea de placă bacteriană pe suprafețele
dentare și radiculare
– Trauma ocluzală determinată de solicitări supraliminare nefiziologice ca intensitate, durată,
frecvență, directive și care se manifestă prin suferință parodontală (bruxism)
– Edentația (lipsa dinților)
– Anomaliile dento-maxilare reprezintă un factor de risc prin retenția resturilor alimentare și a plăcii
bacteriene și dificultatea de îndepărtare prin autocurățire și curățire artificială
– Obiceiurile vicioase: respirația orală, periaj traumatic
– Bolile sistemice și factorul genetic

Manifestările bolii parodontale

In stadiile incipiente, boala parodontală se manifestă prin:
– Sângerări gingivale la periaj
– Inflamație gingivală
– Modificări de culoare și textură a gingiei.
În evoluția bolii apar durerea, retracția gingivală cu vizibilitatea rădăcinilor dentare dezgolite, urmată de hipersensibilitate și carii radiculare, pungi parodontale de diferite adâncimi, mobilitate dentară care poate duce la pierderea dinților.

Tratamentul bolii parodontale

Tratamentul bolii parodontale este unul complex și urmărește încetinirea evoluției bolii. În funcție
de gradul afectării parodontale există mai multe moduri de a trata boala parodontală. În fazele incipiente vom adopta tratamentul nechirurgical prin folosirea procedurilor minim invazive:
– detartrajul, eliminarea tartrului supragingival și subgingival și a microrganismelor(bacteriilor) de
pe suprafața dintelui și de sub gingie
– surfasajul radicular
– folosirea de substanțe antibiotice și antiseptice sub forma de geluri, apă de gură și paste de dinți
adecvate, în special cele care au un conținut crescut de clorhexidină
În formele severe tratamentul nechirurgical și buna igienă orală nu mai sunt suficiente de aceea se
va recurge la tratamentul chirurgical:

– chiuretajul subgingival
– operația cu lambou
– grefă de os
– regenerare tisulară ghidată

Pentru reușita tratamentului parodontal, cooperarea pacientului este esențială. Acesta trebuie să
înțeleagă necesitatea vizitelor regulate la medicul stomatolog (cel puțin o dată la 6 luni) pentru detartraj și surfasaj gingival. Pacientul va fi instruit pentru menținerea igienei orale corecte, periaj dentar de 2 ori pe zi, folosirea zilnică a aței dentare, utilizarea apei de gură, folosirea unei periuțe adecvate recomandată de medicul parodontolog și schimbarea acesteia la 3 luni, folosirea dușului bucal care favorizează masajul gingival precum și indepărtarea plăcii bacteriene.